Lu “Parche de la Cošta Teatìne ”/nasce la sere e more la matine;/...chi li vo’ larghe, chi li vo’ štrette,/ ...intande ci fanne li villétte.
strofe 16-20 >>
la Reggione e li Cumùne;
16
N’ g’è štate, pe’ furtune, cataclisme,
ma droghe, malavite e vandalisme
s’è ‘mpadrunìte di Vašt’ e ddinturne,
ne parle li ggiurnàle ogne jurne.
Tra ‘micìdie e ingidìnde,
sparatorie, furte e ‘ngìndie...
Quešte nin’ é cchiù Lu Uâšte,
é ddivindàte lu Far-Wešt.
17
Se ppu’ parlàme de la ‘ducazione,
adéma fa’ nu ccone dištinzione
tra chille che sepàre la minnézze
e chi va sumundanne li šchifézze.
Cane che fa’ li mmasciàte
e sacchitte abbandunàte...
Chišta ggènda vrettacchjìne
di Lu Uašt’ é la rruhuìne.
18
Lu “Parche de la Cošta Teatìne ”
nasce la sere e more la matine;
quelle “di li Trabbucche” invece pure
šta chi li vo’ e chi nin ži ni cure.
‘Na prupošte fa ognune,
chi li vo’ larghe, chi li vo’ štrette,
...intande ci fanne li villétte.
19
Chištu frubbàre male à cumunžàte,
di néve séme štate aribbilàte,
da la Sicìlie fin’ a lu Trendìne,
da la mundagne fin’ a la marìne.
Pe’ Lu Uašte e li dindùrne
à ningùte jurn’ e jurne,
tand’ è štate lu duammùje,
fin’ a mmo ‘ngòra si squàje.
20
La Štorie che nu’ sém’ aricchiappàte,
pe’ diciott’anne à sempre cuntinuàte.
Grazie a chi scrive e a chi li va candènne,
a’huânne è ddivindäte maggiorènne.
Pe’ ‘šta bbella tradizione
ci mittéme la passione,
e pe’ vvu’ štu bbèlle cande
cundinuàme a ppurtà ‘vande.

Nessun commento:
Posta un commento