domenica 15 gennaio 2012

S. Antonio Abate, una poesia di Antonio D'Ercole (di mezzo secolo fa)


SANT’ANDONIE   DI  GINNAJE
“Ecche arrive sant’Andonie!
I va appresse lu dimonie,
tè la varve e lu purchette
lu bastone e la crucette.
         Lu dimonie tè li corne
         e ‘va  ‘ngire  ‘ntorne  ‘ntorne:
         ziffre foche,  ‘fa risate,
         jette vave e sta  ‘rrajate!
Sora me scappème dentre
prim’ancore ch’a lu centre
di la case chiss’arrive
tra ‘nu zombe e ‘nu currive!
         Sintì tu la campanelle?
         Stann’accante a li scalelle!
         Zitte zitte piane piane
         Tire arrete lu tijane.
‘Nu clarine, ‘na trumbette,
‘nu tammurre,’n’urganette,
‘na pignata aricuperte
da ‘na pelle lisce e erte,
         n’umminone ‘cche li cante
         ‘nu sturnelle ‘cche t’incante
         l’ome fa ‘na cumitive
         ‘cche pulisce addò arrive!”
Sant’Andonie, surridenne,
‘ndrette dentre ciuppichenne,
lu diàvule, svelte e ratte,
zumbijenne ‘gne ‘nu matte!
         L’une cantè,’ca li strette,
         trasfurmate a giuvinette,
         carn’arreste, maccaruni
         e mill’altre tintaziuni
lu diavule a lu diserte
-era queste cosa certe-
circhè farle ristà senze
uraziune e pinitenze.
         L’altre, senza dì parole,
         arifacè ‘na capriole,
         po’ sbuffève e nù curnette
         si tucchè ‘cchi sciammadette!
Si tucchève ‘nu curnette
E, lu Sante binidette
‘cche pareve malaticce
Mustrè crulle di saggicce!
         Lu bastone dispirate
         -pruvuchenne ‘na risate-
         vattè lu Sante, puurelle,
         tra li corne a lu ribbelle,
ma la viste di lu vine,
di saggicce rusce e fine
‘j ‘mbrujeve lu cirvelle
-pi ‘na certe vulijelle-
é scurdenne la tindenze
a digiune e pinitenze
pinsenne ‘cche, di lu Sante,
tinè sole lu simbiante,
         fece l’atte di scungiure
         contra ogni malifatture
         e, livenne la varvette,
         fece cenne all’urganette
di sunà ‘nu mutivette
‘legre ‘legre e strette strette,
sullivenne lu bicchire
-tra ‘nu rise e ‘nu suspire-
         ‘nghi ‘na voce cupe e vasse
         fece ‘nsimbre a Satanasse
         ‘nu sturnelle aricircate
         cunzijenne ‘ na magnate!
Li saggicce a lu tijane
scumparive piane piane
e lu crolle, ch’ere appese,
cumplitò tutte li spese!
         Po’ tra vine e barzillette,
         tra di mane forte strette
         tutti quinti, ‘nghi alligrije
         si ni jettere a n’altra vije!
Filippo D'Ercole

Nessun commento: