Finùte è la vinnégne. Vall’ e culle
càgnene lu culore a lu mantèlle,
li pàmpile si tégne a un’ a une
di fantasì’ che nin gi šta cchiù bbelle.
‘N terre, ‘mmezz’ a li fronne, soccia socce,
la jirvitèlla fresche ci’arinasce
e nu prufum’ antìche aricanosce
che m’ariport’ a quand’ere bardasce:
... ‘na cištarèlle ‘n mane, ‘nzimbr’ a sciòre*,
jav’ aricuvurènne li šcandelle
che ninne* ci facéve la muštarde
pe’ ci’arimbjì a Natale li taralle.
Di bbotte mi si štute li ricurde...
Di bbotte m’aritròve a ‘šta štaggiòne
e penze a ‘šti capille ch’è sbianchìte,
penz’ a ‘šti fronne ggialle, a chišta vite,
a lu culore di la ggiuvintù,
a cchìlu verde che n’arivè cchiù.
Fernando D’Annunzio
- šcandelle = grappoletti d’uva
- sciòre = nonno
- ninne = nonna

Nessun commento:
Posta un commento